Încetinirea metabolismului în perioada toamnă-iarnă este un proces natural, legat direct de fenomenul hibernării la unele mamifere. Deși oamenii nu hibernează, aproape toți cei care trăiesc într-un climat temperat observă o reducere a reacțiilor și o scădere a activității în sezonul rece.
Cauzele stării de somnolență
Hibernarea este întotdeauna legată de lipsa unui factor esențial: hrană, lumină solară sau sănătate. Organismul persoanelor bolnave de gripă sau răceală economisește energie pentru a lupta împotriva infecției, iar în lumea animalelor funcționează același principiu. Marmotele și urșii hibernează pentru a conserva energie în perioadele de deficit alimentar. Amfibienii intră în hibernare când temperatura din mediu devine prea scăzută și necesită mai multă energie. Chiar și plantele își încetinesc creșterea atunci când nu primesc suficientă apă și lumină pentru a susține activitatea biologică.
Oamenii au o încetinire metabolică din aceleași motive – lipsa luminii solare, a căldurii sau a alimentației îi determină să își conserve energia. Iar când hrana devine mai accesibilă, corpul cere imediat „reaprovizionarea rezervelor”. Astfel, mulți oameni observă o creștere în greutate înainte de venirea primăverii, iar în perioada octombrie-februarie simt o reducere a productivității, dificultăți de concentrare, pierderi de memorie și alte semne ale „economiei de energie” – încetinirea metabolismului. Din fericire, odată cu creșterea duratei zilei, simptomele „hibernării” dispar treptat – activitatea revine la normal, iar excesul de greutate se elimină fără eforturi semnificative. Desigur, asta în cazul în care organismul nu a fost suprasolicitat pe parcursul toamnei și iernii.
Somnul fără sfârșit
Problema încetinirii sezoniere a metabolismului afectează aproape toți oamenii, deoarece mecanismele biologice nu justifică scăderea productivității. Oamenii trebuie să muncească și să învețe pe tot parcursul anului, iar până la finalul studiilor mulți își dereglează complet ritmul natural de intrare și ieșire din „hibernare”. Drept urmare, primăvara metabolismul nu se accelerează în mod firesc, iar corpul continuă să acumuleze energie, menținând o stare de relaxare și somnolență chiar și în lunile calde. Tulburările în funcționarea mecanismului de conservare a energiei duc la apariția depresiei, obezității, scăderii activității mentale și fizice – organismul caută să „hiberneze” la nivel fizic, iar încercările de stimulare artificială prin antrenamente motivaționale, critica celor dragi sau presiunea socială doar agravează situația.
Ieșirea corectă din „hibernare”
Este simplu să intri în regimul de economisire, dar mult mai dificil e să te refaci corect primăvara, deoarece chiar și cu eforturi reduse pot apărea dereglări în mecanismele naturale de reglare. Pentru o revenire treptată la activitatea normală și intensă sunt necesare:
Adaptarea metabolismului după iarnă este doar o parte a procesului. La fel de importantă este stabilitatea pe termen lung – planificarea activităților și menținerea unui ritm echilibrat pe tot parcursul anului. Astfel, vei evita surprizele neplăcute ale deficitului de energie și vei trece prin perioadele de activitate redusă într-un mod optim, fără să fie nevoie de ajustări drastice.
